cortină neguroasă căzută dintre stele,
privirea-mi le contemplă, părând că le atinge,
însă distanţa-i uriaşă ca proximul nadir.
Eu merg pe aleea pietruită, pierdut în negre gânduri,
ştiind cum că iubirea mi-e confinată între ziduri
pe vecie, în dureros de adânca glie,
închisă în a morţii vecinică robie.
Nici nu-i mai caut locul, ştiindu-l pe de rost,
nici nu mă rog la ceruri, căci voia nu mi s-a întors,
ci mi-aş dori un singur lucru, ca preţ de un minut
brahmaic să mă odihnesc alături de trupul neîntors.
Şi chiar atunci, acolo, lângă-al ei mormânt,
se auziră şoapte, purtate-n sus de vânt,
silabe, îmbinate în cuvinte tot mai lungi,
formară fraze transmiţând mesaje, rugi:
“Bogdane, priveşte către mine, eu lângă tine sunt,
ascute-ţi iar vederea, dorinţa eu ţi-o port!”
“Dar unde-mi eşti, iubire, căci nefiinţă simt,
mormântu-mi stă în faţă şi în răceala morţii eşti!”
“Bogdane, eu n-am murit aievea şi nu mint,
cum poţi muri, ca suflet, când de-a pururi vieţuieşti?”
“Eşti o nălucă, aşadar, şi nu fiinţă vie, din argilă,
ivită să mă bântui pentru fapta-mi din trecut!
”Bogdane, tu ştii mai bine, chiar, ce mi-ai făcut
când mi-ai zdrobit speranţa fără pic de milă
şi m-ai trimis să stau, indefinit, în aşteptarea ta,
căci dincolo de viaţă subzistă doară legea ta,
şi aceasta-ţi este dragostea!”
“Să înţeleg că m-ai iertat pentru ceea ce-am făcut atunci?”
răspunsei eu, căzând greu în genunchi.
“Eu te-am iertat, dar pe mine cine-o să mă absolve
de anomia morţii, ce-i mai vie decât viaţa?
Cine-o să-mi suprime chinul, cel dincolo de vorbe,
căci moartea morţii-ţi este doar iubirea!
De aceea îţi aşteptam de atâta timp venirea!”
“Dar ce pot eu să fac pentru a-ţi curma simţirea
când pragurile firii ne-au despărţit definitiv iubirea?”
”Tu poţi să mori, Bogdane, mori din nou!
Tu poţi să mi te alături, moartea-n doi e viaţă!
Sfărâmă, aşadar, această forţă hoaţă
Şi-n vecie ne vom întâlni din nou!“
Nici nu ştiu cât a trecut de atunci,
secunde să fi fost, la fel de bine ar fi fost şi ani,
ştiu doar că din noaptea aceea am renăscut uşor,
fiind expiat de vină lângă-al meu amor.
Sirenia - Glades of summer
