Despre educatie

                                                      Despre educatie

 Probabil ca ar fi preferabil sa incep cu unele axiome care, paradoxal, nu au legatura directa cu postarea de mai jos, desi, conform declaratiei din titlu, chiar ar trebui sa tratez despre educatie.

'Nu incerca sa te lasi te fumat daca nu esti in stare sa-ti pastrezi ipseitatea sau daca, de fapt, nu vrei s-o faci! Poate ca preferi sa fumezi iarba, ceea ce este cu totul altceva.

Nu incerca sa iei apararea unei clase sociale pe care o consideri in mod arbitrar ca fiind defavorizata pentru ca s-ar putea sa constati ca aceasta fie nu are nevoie de ajutorul tau, fie nu mai este de multa vreme defavorizata, fie, desi este defavorizata, nu se percepe pe ea insasi ca fiind astfel, ceea ce inseamna ca efortul tau nu va fi apreciat.'

Astea ar fi doar cateva exemple, ca sa nu ne doara capul prea mult de la prea multa psihanaliza.

Multa vreme am fost intrigat de unul dintre aspectele ontologice si psihologice, cu inerentele implicatii soteriologice, ale doctrinelor dharmice, in special ale Mimamsei-Vedanta, cu privire la 'compozitia' Samcita-Karmei, adica a asa-zisei karme actualizate. Metafizicienii vedantini tin sa precizeze ca Samcita-Karma nu se reduce la corpul nostru fizic si la tipul de experienta existentiala pe care o avem, i.e: sanatate, evenimentele care ne compun viata, dar practic karma actualizata se extinde asupra tuturor aspectelor vietilor noastre, determinand natura persoanelor cu care interactionam, modul de raportare a acestora fata de noi, ba chiar si asupra universului fizic exterior - un anumit tip de karma va determina trairea in anumite conditii furnizate de natura. Karma devine astfel sinonima cu totalitatea experientei noastre mundane, si probabil ca insusi faptul ca eu scriu aceste randuri este o consecinta a karmei mele personale, care mi-a pus la dispozitie anumiti determinanti ce au condus la prezentul articol.

Nu am fost nicio data adeptul subculturii manelistice, ci dimpotriva. De asemenea, nu am dezvoltat relatii tocmai amicale cu colegii cantaretilor anterior mentionati, insa pot sa spun ca traind intr-un mediu in care ei lipsesc, sau in care cel putin manifestarea audibila a muzicii lor este inexistenta, mi-am dat seama ca poluarea sonora si culturala pe care acestia o provocau facuse parte din compozitia karmei mele, a experientei mele de pana atunci, iar neasteptata simpatie retrospectiva fata de oameni, niciodata fata de muzica lor, nu se datoreaza faptului ca acum sunt in masura sa analizez la rece evenimentele trecutului, ci unei realitati pe cat de universale, pe atat de grave. 

Experientele noastre ne contamineaza intr-atat incat incetam sa mai stim ceea ce ne place si ceea ce nu ne place, sau pana la punctul in care incepem sa ne diversificam gusturile fara voia noastra. Co-prezenta manelistilor (sau a cowboy-lor ori a fundamentalistilor religiosi, acestea sunt doar exemple, pana la urma) devine necesara pentru a ne delimita de ei, pentru a ne mai putea considera superiori fata de altceva, insa, in acelasi timp, ne obisnuieste in a fi expusi acestei contaminari culturale in fiecare zi, si incepem sa apreciem unele elemente ale acestei subculturi. 

Nu este cazul meu, dar se poate intampla in cazul celor mai saraci cu duhul, si este un aspect aproape incontrolabil: este asemenea muzicii dintr-o celula, care este oferita detinutilor special pentru a-i tortura, insa le este oferita in fiecare zi. Unele dintre modalitatile aparent paradoxale de adaptare este identificarea cu agresorul, desi de cele mai multe ori acesta nu este scopul explicit al tortionarilor. Temnicerii - sau pivnicerii, dupa cum preferati - doresc fie sa te distruga - ceea ce nu este total strain de intentiile celor care asculta manele - fie sa te reeduce, sa-ti distruga sistemul de valori. 

Cu totii stim ca a doua copilarie nu este batranetea, ci inchisoarea. Daca cineva are impresia ca nu mai poate fi reeducat, atunci se inseala categoric. Nu vorbesc despre a fi invatat, ci a fi reeducat, adica despre acel proces prin care ti se imprima pattern-uri de comportament, gandire si simtire si prin care iti este (re)structurata personalitatea. Vorbesc despre educatie, insa despre educatia fortata a adultului. Este clar ca daca stai prea mult aproape de foc risti sa te arzi. Oricum, puteti sa faceti si voi experimentul asta undeva, in inima naturii, cu prietenii vostri, in fata unui foc de tabara, incat sa determinati diferenta dintre caldura si agresiune termica, dintre placere si basici. 

Cum spuneam, daca cineva, ajuns intr-un mediu aseptic, constata ca ii lipseste ceva care nu ar trebui sa-i lipseasca, inseamna ca acel ceva incepuse deja sa lucreze asupra personalitatii proprii, remodeland-o. Insa nu toate reeducarile sunt dezirabile. ATUNCI CAND VOI DORI SA FIU INCARCERAT LA PITESTI, DE EXEMPLU, O SA-MI EXPRIM DORINTA AUTORITATILOR! 

Este dificil sa trasezi granita dintre contaminarea culturala si delimitarea condescendenta, pedagogica. Daca mediul cultural devine mult prea poluat se poate ajunge in situatia ca delimitarea sa nu mai fi sincera, ci doar un mod mofturos de ati refuza doctoria.

De aceea toate initiativele anti-subculturale, anti-manelistice sunt bine-venite, in ceea ce ma priveste. Eu cred ca pericolul pe termen mediu si lung al acestui gen de muzica este subestimat si nu poate fi tratat independent de oamenii care il promoveaza si il consuma.